Home Interviuri INTERVIU: La 25 de ani de carieră, Roberta Crintea ne dezvăluie cheia...

INTERVIU: La 25 de ani de carieră, Roberta Crintea ne dezvăluie cheia succesului ei

0

Succesul nu este o rețetă fixă, pe care să o cumperi. Depinde de cum ești tu, cum te dezvolți, dacă știi cum să-ți descoperi menirea și să-ți alegi oamenii pe care să-i ai în jurul rău. De aceea, când cineva e de acord să-ți dezvăluie care e cheiea succesului lui, trebuie să asculți cu luare-aminte, pentru că te poate ajuta în găsirea succesului tău.

Putem spune, fără să greșim, că îndrăgita artistă de muzică populară Roberta Crintea – solistă a Ansamblului Artistic Profesionist „Doina Gorjului”, a găsit cheia succesului. Ea încununează 25 de ani de carieră cu un concert grandios, urmând să aibă alături pe Nicolae Botgros și „Lăutarii de la Chișinău”, precum și colegi, nume însemnate din cântecul popular românesc și, cu siguranță, un public numeros care o iubește. Iar în interviul exclusiv care urmează, a acceptat să dezvăluie secretul, pentru cititorii noștri.

Reporter: Sunt 25 de ani de carieră. Privind în urmă, spune-ne cum ți-ai găsit menirea și ce consideri că „te-a mânat în luptă”, cum se spune și te-a făcut să nu renunți, oricât de greu ar fi fost? Pentru că se știe că e greu să ajungi să fii iubit de public și să urci pe importante scene ale lumii.
Roberta Crintea:
Oh! Da! Corect spus „în luptă”. Este un răspuns atât de simplu pe cât de greu a fost drumul. Nu m-a speriat nimic, am știut de când eram copil, ce vreau să fiu. Eram lider în joaca din fața porții și îmi plăcea atât de mult ca prietenii mei mici să asculte de mine, încât mi-am dat seama că vreau să fiu un om mare, ca oamenii din jurul meu să mă asculte. Cântecul a fost puntea dintre Dumnezeu, oameni și cea care urma să devin. În primul rând, cred că mi-am modelat personalitatea privind la acțiunile oamenilor mari din jurul meu. Am tânjit mereu să fiu în preajma celor superiori mie. Pe lângă talent și o doză de inteligență, ai nevoie de libertate și trebuie să nu aștepți momentul potrivit să faci lucruri, pentru că te întrec alții care nu așteaptă. Iar, ca un răspuns punctual, mi-am dorit ca, atunci când nu o să mai fiu,numele meu să dăinuie, mi-am dorit ca fiul meu să fie mândru de mine și să-i pot fi exemplu. Sunt puternică, dar, în același timp, fragilă. Sunt sensibilă, dar în același timp, aprigă. Sunt vulnerabilă, dar nimic nu mă oprește, atunci când îmi doresc ceva. Acestea sunt stările unui om normal și mă plac așa cum sunt, cu greșeli, cu refuzuri, cu lacrimi, cu râsul meu zgomotos, mă plac și mă accept. Însă, nimic din ce sunt azi nu puteam fi fără rugăciune și fără Dumnezeu.

R.: Cum ți-a schimbat cariera colaborarea cu Lăutarii de la Chișinău?
R.C.:
Cu ani în urmă, l-am sunat pe maestrul Nicolae Botgros, dirijorul Orchestrei „Lăutarii de la Chișinău”, ca un simplu artist și l-am întrebat dacă ar vrea să imprime un material cu mine. Maestrul Aurel Blondea, (dirijor al Ansamblului „Doina Gorjului”, n.n.), s-a alăturat telefonului meu, cu o frază de apreciere și, totodată, o rugăminte de a accepta propunerea mea, cât mai repede posibil și, desigur, vorbele dumnealui au cântărit semnificativ – un dirijor mă recomanda. Țin să menționez că, la momentul acela, doar câțiva artiști din țara noastră reușiseră astfel de proiecte cu maestrul Botgros. Totul a decurs foarte repede și, în mână cu un album imprimat cu Lăutarii de la Chișinău, parcă au început să se contureze mai bine lucruri în viața mea. Publicul mi-a creat impresia și sentimentul că are mai mare încredere în mine și mai atent mă ascultă! Începusem să incomodez, dar asta îmi plăcea, pentru că îmi permitea să visez că fac pași importanți. Atunci când ești comod pentru toată lumea, urmele tale parcă nu au o amprentă decisivă. În prezent, am zeci de melodii imprimate cu maestrul Nicolae Botgros și Orchestra „Lăutarii de la Chișinău”, iar acum, știind că modestia nu este o virtute, spun cu fruntea sus că sunt mândră de drumul meu, pe care l-am parcurs în mare parte singură. Mi-a fost greu, de multe ori, pentru că eu nu sunt un om comod nici măcar pentru mine, dar am avut mereu un țel. Acum, drumul a început să fie mai lin, chiar dacă în spatele acestui drum se află zbucium, teamă, stres și emoție permanentă. Am lângă mine oameni puțini cu care împart pe adevărata Roberta și am păstrat oameni care mă iubesc așa cum sunt, cu capricii și reguli și care nu încearcă să schimbe nimic din modul în care văd eu viața. Însă, pentru faptul că sunt mereu veselă și zâmbitoare, nu-i las să simtă acel mod cameleonic pe care îl am uneori.

R.: Cum ai reușit să aduci pe maestrul Nicolae Botgros și Orchestra „Lăutarii de la Chișinău” la concertul aniversar de 25 de ani de carieră, ce va avea loc pe 18 mai, la Târgu Jiu?
R.C.:
Este al treilea concert al meu cu Orchestra „Lăutarii de la Chișinău” și a doua oară când această mare orchestră vine la Târgu Jiu, alături de maestrul Nicolae Botgros, să-mi fie alături pe scenă, iar bucuria cu care îi aștept și cu care visez să mă hrănesc mulți ani de-acum înainte, este nemărginită! Ar fi nedrept să las nespus faptul că primarul orașului nostru (Marcel Romanescu, primarul Municipiului Târgu Jiu, n.n.) a conturat proiectul meu și a înlesnit prezența acestei mari orchestre, alături de care voi evolua. Greul e greu, indiferent cât de ușor vrei să-l expui, însă oameni ai județului nostru, care cred în mine, au pus mâna peste mâna mea și sper într-un concert de zile mari.

R.: Câte albume și câte cântece ai lansat, până în prezent?
R.C.:
Am șapte albume și 15 piese care nu sunt cuprinse în albume. În scurt timp, voi imprima alte 16 piese. Mulți oameni îmi scriu că le sunt alinare și mi-am dat seama, de multe ori, că Dumnezeu m-a lăsat, clar, cu un mesaj, cât sunt vie pe pământ. Acela de a trăi pentru oameni, indiferent dacă, la un moment dat, ei trădează, sau dacă pleacă. Eu rămân pe loc, aici, a lor. Și le dăruiesc tot sufletul meu, scris în cântece, pentru că doar așa pot respira.

R.: Pe o scară de la 1 la 3, care sunt cântecele tale pe care le iubești cel mai mult?
R.C.:
Este greu să aleg din zecile mele de piese doar trei. Viața m-a șlefuit, an de an, prin încercări și toate melodiile mele au o parte din mine. Le iubesc în egală măsură pe cele triste, pentru că ele reflectă puterea cu care știu și pot să iubesc, pe cele vesele, pentru că acolo se găsește latura mea zglobie. Cântând anumite melodii, îmi recunosc dragostea cu care am trăit și am investit în oameni. Îmi plac, ca și exemple, „Lângă tine înfloresc”, „Am suflet bun și nu-i bine”, „Neiculiț-acuma vezi”… Dar este o temă grea să aleg doar trei.

R.: Am ales să prezentăm primul dintre cântecele enumerate, „Lângă tine înfloresc” și, cu siguranță, cititorii noștri ar vrea să știe care e povestea din spatele lui.
R.C.:
Cântecul ce tocmai îl prezentăm mai jos este scris într-un moment în care sufletul îmi înflorea. Am trăit dragostea cu un rafinament aparte. Mi-am îmbătat sufletul cu toate florile pământului, am zburat lângă omul de lângă mine, am dăruit și ultimul gram din ce sunt. Habar nu am dacă a fost bine sau nu, dar când dragostea începe să doară, ea nu mai e dragoste. Și am plecat!…

R.: Care sunt proiectele de viitor ale Robertei Crintea?
R.C.:
Toți oamenii visează, dar nu în mod egal. Am proiecte mari, pentru că visez îndrăzneț. Îl țin pe Dumnezeu de mână și, împreună cu oameni deosebiți ce-mi sunt alături, o să reușesc. Sunt serioasă, responsabilă și tenace, iar pentru anul acesta, dacă ne referim strict la cântecul meu, am 16 melodii noi nouțe, cum am mai spus. Nu știu dacă le voi mai strânge într-un mănunchi numit album muzical, însă ele, lună de lună, vor apărea pe canalul meu de YouTube și pe paginile mele de pe site-urile de socializare.

R.: Ce mesaj vrei să transmiți celor care îți iubesc muzica?
R.C.:
Vă aștept la concert! El nu este încununarea muncii mele, este încununarea ființei mele! Aici, acasă, este locul meu, între voi, toți cei care credeți în mine!

Exit mobile version