În credința populară românească există tot felul de superstiții pentru primele nouă zile ale lunii martie. Începutul de primăvară al fiecărui an este așteptat cu drag de fiecare român, pentru a-și alege babele sau baba. Acestă alegere arată cum va fi viața fiecăruia în acel an, în funcție de starea vremii. Astfel că, între zilele 1-9 martie, fiecare român își alege o „babă”, în funcție de ziua de naștere sau pur și simplu la întâmplare și vor ști la ce să se aștepte pe viitor. Dacă ziua aleasă este însorită, înseamnă că va fi un an încununat de succese pe toate planurile, iar dacă va fi o zi urâtă soarta nu va fi atât de binevoitoare.
Zilele ”babelor” sunt asociate în folclorul românesc cu legenda Babei Dochia. În această legendă este vorba despre Baba Dochia care avea un fiu pe nume Dragobete. Fiul acesteia s-a căsătorit cu o fată pe care Baba Dochia nu o plăcea și pe care tot o necăjea. Odată, într-o zi friguroasă de iarnă, Baba Dochia și-a trimis nora la râu să spele o lână neagră până devine albă, amenințând că altfel nu are ce căuta înapoi acasă. Fata a tot spălat lâna, dar era imposibil ca din neagră, aceasta să devină albă. A pornit nora să plângă de amar că nu reușeste să scoată la liman lâna neagră în albă, iar domnul Iisus Hristos, impresionat de amărăciunea fetei, i-a apărut fetei și i-a dat o floare roșie cu care să spele lâna. Prin minune lâna a devenit albă imaculat și astfel fata a putut să se întoarcă acasă la soțul ei iubit. Baba Dochia a fost foarte furioasă auzind istorisirea norei și, văzând floarea roșie a fetei a crezut că a sosit primăvara și a pornit la drum cu oile. Îmbrăcată în 9 cojoace, Baba Dochia a plecat spre munte să caute primăvara. În timpul călătoriei, din cauza soarelui puternic, Baba Dochia este nevoită să dea jos din cojoace, până când, într-un final a rămas fără nici un cojoc. Exact atunci un viscol nemaivăzut a pornit și Dochia a înghețat, transformându-se în ”Babele”, din munții Bucegi.
